Cancerul de colon si rect

 Cancerul de colon si rect reprezinta cam 20% din totalul neoplasmelor, ocupând locul al doilea la întreaga populatie, depasit la barbati de cancerul bronhopulmonar, iar la femei de cancerul de sân. 

Etiopatogenie 
Etiopatogenia nu este cunoscuta. 

Frecventa creste cu vârsta (maxim în deceniul 6 si 7), fiind întâlnit de obicei la barbati. Factorul genetic, este sugerat de frecventa cu care se întâlneste în familia bolnavului. Dintre factorii de risc care pledeaza pentru factorul genetic si care se întâlnesc frecvent în familiile acestor bolnavi citam: polipoza familiala, polipii coloniei adenomatosi, afectiunile inflamatorii colonice (colita ulcerohemoragica, difuza, cu debut înainte de 25 ani dupa 10 ani de boala, boala Crohn, diverticuloza rectosigmoidiana etc. 

Mai joaca un rol etiopatogenic, dieta saraca în fibre, bogata în glucide rafinate si grasimi animale, obisnuita în tarile dezvoltate (Anglia, Franta, S.U.A) si dieta saraca în fructe si vegetale. Au mai fost incriminate sarurile biliare, amoniacul, (concentratie maxima în sigmoid), flora anaeroba (crescuta în infectiile care modifica sarurile biliare), factorii imunitari, hormonali, infectiosi (virusul citomegalic), factorii toxicochimici si radiatiile ionizante. 

Anatomie patologica 
In marea majoritate a cazurilor este un epiteliom (95%). Localizarea, în ordinea frecventei, este urmatoarea: rect (58%), sigmoid (17%), cec si colonul drept (15%), colonul stâng (10%). Macroscopic se descriu: o forma proliferativa, vegetanta, conopidiforma; forma infiltrativa dura, cu retractii si stenoze; forma infiltra-tiva coloidala, moale; forme mixte (infiltrante si vegetante); forme ulcerative. 

Cancerul intestinului gros se extinde în profunzimea peretelui intestinal si fixeaza tumoarea de organele vecine. Invadeaza, pe cale limfatica ganglionii regionali si da metastaze la distanta în diferite organe: ficat, plamân, peritoneu, creier, oase etc. 

Simptome 
Cancerul colonului ramâne un timp asimptomatic (6-l2 luni) pentru ca ulterior simptomele care apar sa fie pe colonul drept, colonul stâng sau rect. 

Cancerul colonului drept: durere discreta, dar persistenta si neinfluentata de calmante, localizata în flancul sau fosa iliaca dreapta; balonare abdominala; diaree (mai rar), cu scaune de putrefactie, rezistenta la tratament; pierdere în greutate, astenie, dinamie; starea subfebrila, anemia si sângerarile apar mai tardiv. 

Cancerul colonului stâng se manifesta prin dureri (jumatate din cazuri), ca o jena în flancul sâng, cu balonare si gaze; durerea creste progresiv în intensitate si cedeaza la masaj abdominal; mai târziu, apar fenomene stenozante cu constipatie si falsa diaree, care usureaza bolnavul. Scaunele pot capata un caracter sanguinolent. Tulburarile dispeptice sunt foarte rare si starea generala se mentine buna mult timp. 

Cancerul rectului se evidentiaza la început cu fenomene de constipatie, cu jena la defecare, la început mai redusa, apoi cu caracter de tenesme. De multe ori constipatia este urmata de scaune moi, cu mucus, sânge si puroi. Scaunul devine anevoios, suparator si este urmat de o senzatie de evacuare incompleta; alteori, ia aspectul din stenoza rectala, aparând subtire ca un creion sau în forma de panglica. Durerea se accentueaza si este resimtita în pelvis, în sacru, în coapse. Mai târziu bolnavul devine palid, inapetent, pierde în greutate. 

Evolutie 
Cancerul intestinului gros se dezvolta lent, de obicei fiind descoperit într-un stadiu avansat. Prognosticul este grav, mai ales în cazul localizarii rectale si al colonului stâng, si deosebit de grav când cancerul apare pe fondul unei rectocolite ulceroase. Complicatiile cancerului de colon constau în: hemoragii grave, perforatii cu peritonita, stenoza cu fenomene ocluzive, fistule, infectii secundare si metastaze. 

Diagnostic pozitiv 
Diagnosticul pozitiv are ca elemente de sustinere vârsta bolnavului, simptomatologica clinica, endoscopia si examenul radiologie. Important e ca diagnosticul sa fie precoce (mai usor de evidentiat în cancerul rectal) si sa ne gândim la acest diagnostic ori de câte ori avem de-a face cu un bolnav mai în vârsta, cu o simptomatologie intestinala mai rezistenta la tratament, pentru a cere investigatiile complementare necesare. 

Diagnostic diferential 
Diagnosticul diferential se face, în functie de localizare, cu: tuberculoza ileocecala, tumoarea inflamatorie apendiculara, rectocolita ulceroasa, stenozele intestinale, polipoza intestinala, diverticuloza intestinala, hemoroizii.