Ocluzia intestinala

 Ocluzia intestinala defineste oprirea patologica si persistenta a tranzitului intestinal. Desi nu ocoleste nici o varsta, se noteaza o sporire a incidentei odata cu inaintarea in varsta, astfel incat, analizand structura morbiditatii prin leziuni generatoare de ocluzie, s-a evidentiat ca ordinea etiologica este reprezentata de trei frecvente leziuni: bride, neoplasm, strangulari. 

Clasificare 
Ocluziile intestinale se pot clasifica in:

• Ocluzii functionale - cu lumen liber, in care motilitatea intestinala este afectata primar, dar cu potential reversibil.
• Ocluzii mecanice - la care lumenul intestinal este blocat din diverse cauze si care nu au tendinta spontana la dezobstructie.

Simptome 
In cadrul sindromului ocluziv, durerea, varsaturile si oprirea tranzitului intestinal se constituie intr-un trepied clinico-simptomatic sugestiv. Atunci cand la aceasta terta asociere se adauga al patrulea semn - distensia abdominala -, tabloul clinic este pe deplin conturat. 

Durerea este primul si cel mai constant semn al ocluziei intestinale. Se manifesta variabil: uneori se instaleaza brutal, in plina sanatate. Are caracter continuu, este violenta, sfasietoare, tenace, obligand bolnavul sa adopte o pozitii fortat antalgice si este insotita de fenomene vegetative: paloare, transpiratii, anxietate - este cazul ocluziilor prin strangulare, unde tractiunea pe mezouri si ischemia ansei explica paroxismul durerii si celelalte simptome. Alteori, durerea se instaleaza lent, dar progresiv, are evolutie clinica sub forma de colici. Durerile cu caracter colicativ dureaza cateva minute si sunt intretaiate de perioade de acalmie, ce variaza de la 3 la 5 minute pentru jejun, la 5 - 10 minute pentru ileon si 15-20 de minute pentru colon. In timp, ele devin din ce in ce mai rare, sunt mai putin accentuate si progresiv sunt inlocuite de o distensie dureroasa. Constant nu exista sediu precis al durerii; ea este raportata la tot abdomenul. 

Varsaturile reprezinta un simptom mai putin constant decat durerea (ele pot lipsi in obstacolele joase colonice, cel putin in primele zile de evolutie ale ocluziei). De obicei, apar cu atat mai devreme cu cat sediul obstacolului este situat mai proximal la nivelul intestinului. Ele pot insoti durerea de la inceput si au un net caracter reflex, iar continutul lor este gastric, alimentar sau bilios. In ocluziile inalte, varsaturile sunt frecvente cu cat nivelul obstacolului este mai jos situat, sunt mai spatiate in timp. Odata cu aparitia miscarilor antiperistaltice, ele devin si mai rare, sunt asa-zisele varsaturi de descarcare, cu continut poraceu. Tardiv, la cateva zile de la debut, apar varsaturi cu caracter fecaloid, sunt varsaturi de regurgitatie, caracteristice fazei de distensie atona a intestinului. Aparitia lor semnifica un stadiu avansat al ocluziei. 

Oprirea tranzitului intestinal pentru materii fecale si gaze constituie un simptom cardinal, astfel incat, luat chiar ca manifestare izolata, poate trezi suspiciunea instalarii ocluziei. In faza de debut a ocluziei, bolnavul mai poate avea emisie de scaune si gaze din segmentul distal al stenozei, iar in anumite forme de strangulare este posibila chiar aparitia diareei. Oprirea tranzitului intestinal este cu atat mai precoce cu cat sediul obstacolului este mai distal situat.